În sufletul unui navetist I

    Multe dintre persoanele pe care le cunosc spun că e greu şi obositor să fii navetist dar nu mulţi ştiu ce este în sufletul unui navetist. Acel navetist încearcă seara de seara să îşi împlinească planul cu care începe fiecare dimineaţă : ‘’În seara aceasta ma culc mai devreme “ . Şi chiar dacă în ochii albastrii pâlpâie speranţa că trezitul de dimineaţă o să fie mai gentil cu el . Cu toţii ştim că nu e aşa. De foarte multe ori se trezeşte obosit .Pare greu să treci vămile somnului dar când a ajuns la prima ,navetistul, ca  printr-o vraja ajunge şi trece şi de ultima. Ştie că visele pot să încalce legile gravitaţiei. Gâdurile lui sunt făcute din praf de stele.

    Puţini oameni ştiu foarte multe despre navetist. Şi mai puţini ştiu că navetistul are în suflet un artist. Un artist ,care atunci când, în pahar cade ,cu o putere biciutoare, ultima picătură de oboseală şi navetistul se pregăteşte pentru o cădere în butoiul plin de melancolie şi tristeţe, artistul i-a paharul şi îl varsă cu cea mai mare tandreţe şi din iubire pentru navetist îi face un piedestal învelit cu cele mai de preţ sentimente de iubire pentru fiecare fiinţa pe care o întâlneşte. După acest ritual mirific navetistul se pregăteşte să iasă în lume având sufletul liniştit şi odihnit.