Vita de Vie - Luna si noi (feat. Blue Noise) / Ziua cand am dat de aripi...

Plastica medievala - versuri Ion Minulescu

Paramore: Decode [OFFICIAL VIDEO]

În sufletul unui navetist I

    Multe dintre persoanele pe care le cunosc spun că e greu şi obositor să fii navetist dar nu mulţi ştiu ce este în sufletul unui navetist. Acel navetist încearcă seara de seara să îşi împlinească planul cu care începe fiecare dimineaţă : ‘’În seara aceasta ma culc mai devreme “ . Şi chiar dacă în ochii albastrii pâlpâie speranţa că trezitul de dimineaţă o să fie mai gentil cu el . Cu toţii ştim că nu e aşa. De foarte multe ori se trezeşte obosit .Pare greu să treci vămile somnului dar când a ajuns la prima ,navetistul, ca  printr-o vraja ajunge şi trece şi de ultima. Ştie că visele pot să încalce legile gravitaţiei. Gâdurile lui sunt făcute din praf de stele.

    Puţini oameni ştiu foarte multe despre navetist. Şi mai puţini ştiu că navetistul are în suflet un artist. Un artist ,care atunci când, în pahar cade ,cu o putere biciutoare, ultima picătură de oboseală şi navetistul se pregăteşte pentru o cădere în butoiul plin de melancolie şi tristeţe, artistul i-a paharul şi îl varsă cu cea mai mare tandreţe şi din iubire pentru navetist îi face un piedestal învelit cu cele mai de preţ sentimente de iubire pentru fiecare fiinţa pe care o întâlneşte. După acest ritual mirific navetistul se pregăteşte să iasă în lume având sufletul liniştit şi odihnit.

Tu şi cărţile mele

    Nu multă lume poate să îmi atingă cărţile. Nu au voie nici macar să respire praful de pe ele. Dar tu poţi. Poţi să le deschizi. Să intri în lumea mea. Să înveţi să imi citeşti gândurile cu ochii stelelor. Să mergi pe scări de litere. Să calci pe visele mele dar, plângând cu lacrimi de viaţă, o să te rog să nu le distrugi ,chiar daca sângele cuvintelor amputate se va coagula rapid.

     O să râzi. O să fii fericit. Atât de fericit incât o să se bată ingerii pe râsul tau. Nu vei mai simţi norii durerii. Zăpada iţi va fi şoptita de nori metamorfozaţi în nectar divin. Vei învaţa sa îi zâmbeşti nopţii cu sclipiri de liliac parfumat de aripile zânelor. Totul o să fie suav, celest. Dar te rog să mă laşi să iţi admir culorile de arhanghel din ochi. Să ma îmbrac cu verdele adânc, mineral care ma priveşte şi îmi rupe câte o bucată de suflet la fiecare întâlnire.